Haz de necaz: eu și injecțiile

Întâmplarea a făcut ca mama să stea o perioadă cu un picior în ghips. Nimic grav, își revine doamna :D. A avut și încă mai are de făcut injecții.
M-am pus eu pe căutat pe cineva care să i le facă, am întrebat în stânga și-n dreapta dar n-am găsit pe nimeni disponibil. Din fericire (sau nu, 😀 asta pentru mama) am aflat că sunt injecții de făcut în burtică. M-am bucurat pentru că i le puteam face și eu :D. Mai făcusem și în trecutul apropiat și părea în continuare să fie floare la ureche.
Așaaaaa….
Zis și făcut. M-am apucat de treaba. Măsor zona, iau seringa (cu ac finuț, mic), șterg cu spirt și dau să-nfig, convinsă că totul merge strună. Când să intre acul tot, blocaj!! Negură-n cap. Efectiv, mi-a înțepenit mâna, am rămas acolo cu acul abia intrat în epidermă. M-au luat transpirațiile…”iartă-mă, mami!”, „te-a durut? ești bine?”… Mă liniștește mama, zice că-i ok și să i-o fac, că nu o doare, știți voi, d-astea de mamă curajoasă, probabil bănuind în sinea ei că nu e pe mâini bune :D.
Trag aer în piept, repet procedura…Yay! Victory is mine! Aud aplauze, confetii cad din tavan, steluțe, nebunii…primesc o tavă cu brioșe colorate. Nu, n-am leșinat. :))).

Unde rămăsesem? A, da. Reușisem! A trebuit să stau un minut să-mi revin și să îmi șterg sudoarea de pe frunte… Tot eu :))). La fața maică-mi nu puteam să mă uit încă.
Dar mama e ok, chiar n-am chinuit-o așa în fiecare zi. Ba da. Aproape. E ca un fel de ritual: pentru ca o singură injecție să iasă bine, trebuie să înțepi ființa nevinovată de 2 ori. :))
Nu pot să vă explic sentimentele de vinovăție care m-au năpădit, gândindu-mă că mai sunt de făcut încă 17. 😀

Please follow and like us:

Post Author: tipadela203

Sunt tipa de la 203. Sunt tipa aia căreia îi spui toate secretele. Sunt tipa aia cu mintea twisted și-un suflet prea sensibil, totuși. Apropo, sunt coffee addicted și ador animalele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *