Văzut păianjen mare pe perete. (Cei ce mă cunosc știu bine cum și în ce fel reacționez când văd insecte). Panicăăăăă, panicăăăăă, chemați poliția, pompierii, somebody!!!! 
Ce să fac?
Pasul 1: Eram cu deodorantul in mână și ‘fâââasss!’ am dat pe el…l-am amețit, zic să nu fugă prea tare, să-l salvez totuși (sau să mă salvez 
) …iau repede un servetel și încerc să îl iau prin învăluire pentru a-l da afară, că vorba aia…e și el suflet . Păi a stat nemernicul? Cobora pe perete mai ceva ca o mașină de formula 1.
Pasul 2: luat repede o cutie de chibrituri, aruncat bețele…țac pac! Nimic…. Mai să sară să mă atace. Îmi bătea inima ca la șoricei. Bă, ești nesimțit?!?!
Pasul 3: Păi nu ți-ar fi rușine? Eu îmi calc pe suflet să te ajut și tu….? Luat papucul din picior și ZBANG! Liniște profundă. Doar bătăile inimii mele se mai auzeau pe fundal…. Mort. Lat. Decedat. Yes! Victory is mine! În rest, sunt o fire pașnică și inocentă…si uneori mai fac prăjituri.
P.S. Măcar a murit plin de prospețime.
XoXo,
Tipa de la 203
