De vorbă cu toamna

Găsisem la un moment dat o poză pe facebook care spunea așa: Era una din zilele acelea de toamnă în care mereu îi vine omului să plângă. BAM! M-a lovit in inimă.

Azi empatizez cel mai mult cu toamna, cu ploaia de afară. În sufletul meu colorat s-a așezat într-un final toamna. Am tot negat, m-am pitit, m-am eschivat….dar nu am scăpat. Hm…Cred că era și timpul, că prea m-am ținut eu tare. Am luat frumușel scutul și l-am lăsat lângă frunzele stacojii. M-am așezat frumos la o șuetă cu anotimpul ăsta trist și colorat în același timp.

Azi sunt tristă. Nu mă regăsesc. Azi, nu mai vreau să am scut. Azi vreau să plâng pentru tot ce-am ținut în perioada asta ascuns…să plâng pentru fiecare perfuzie care m-a durut, pentru fiecare injecție pe care am făcut-o (și mai am încă vreo 160, cel puțin), pentru fiecare zi în care abia m-am ridicat din pat de rău ce îmi era din cauza complicațiilor, pentru toate zilele în care abia am putut să mănânc (reamintind cât de mult iubesc mâncarea și viața). Mai vreau să plâng și pentru momentele în care am răspuns la telefon forțându-mă să fiu un om optimist și fericit, gândidu-mă că nu e tocmai ok să îți împovărezi oamenii dragi.

Mi-aș dori să mă pot plimba printre frunzele colorate și stropii de ploaie și să mă simt mângâiată de ei, mai ales că omul drag mie nu mă poate mângâia, fiind prea departe…. Mi-aș dori atât de multe dar azi nu voi primi ce vreau. Mă voi mulțumi cu un privit pe geam și mâna mea întinsă în bătaia picăturilor de ploaie…și eventual o ciocolată, asta așa, ca să-mi păstrez umorul.

Hai gata! Ridic scutul. Pe data viitoare.

XoXo,

Tipa de la 203

Please follow and like us:

Post Author: tipadela203

Sunt tipa de la 203. Sunt tipa aia căreia îi spui toate secretele. Sunt tipa aia cu mintea twisted și-un suflet prea sensibil, totuși. Apropo, sunt coffee addicted și ador animalele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *