Atunci când neputința lovește

Despre oamenii de aici aș putea să vă povestesc până mâine. În postarea de azi, aș vrea să vă povestesc despre o batrânică internată pe același etaj cu mine.
A fost internată împreună cu nora ei care este paralizată și care suferă și cu capul, la modul că și-a pierdut mințile de mult. Nora, o jignște majoritatea timpului pe batrânică, strigând-o în fel și chip. Până și noptea face asta. O aud și eu care sunt destul de departe de ea.

Bătrânica de care vă spun, are în jur 80 de ani și este bolnavă și ea. Nu e la pat. Nu încă… De multe ori m-a oprit să mă întrebe câte ceva gen cât e ceasul, când se dă masa sau să-mi mai poveastească diverse. E micuță de înălțime, sa zic că are 1,55 m, slăbuță și cu cei mai blajini ochi pe care i-am văzut vreodată. Vorbește cu fiecare ca și cum ar fi copilul ei, cu dragoste și mai are ceva…un nu știu ce care îți înmoaie sufletul. Îmi e tare drag de ea, tare tare. De aia, de câte ori am avut ocazia, i-am dus câte ceva bun, ceva dulce, că știți cum sunt bătrânii cu dulciurile :). Și mereu se luminează, se bucură și îmi mulțumește cu cerul și cu pământul și mă întreabă, ea cu ce să mă servească…..

De câteva zile, am observat că parcă nu mai e ea….Nu prea mai are energie și nu prea își mai dă seama unde se află și de ce. Când mă vede are impresia că sunt asistenta ei și mă întreabă când îi aduc medicamentele sau cand mai vin să îi iau tensiunea. Când o văd așa, vă spun sincer, că mi se rupe sufletul de neputință…Îi răspund ca și cum aș fi cine crede ea, asta ca să o liniștesc.

Azi, a fost cel mai trist episod cu ea. Eram afară și o văd și pe ea cu doamna de la bucătarie (Roxana) care aud că mă strigă.

Roxana, îî spunea bătrânicii: Stai, mamaie, că vine fata acum și te ajuă ea.

Bătrânica, mirată: Da? Mă ajută ea? Vaaai, ce bine ar fi…Doamne….

Eu: Ia ziceți, ce pot să fac pentru mamaie? (așa vorbim despre și cu batrânica dragă, cu ‘mamaie’)

Roxana, zice facându-mi cu ochiul: Păi, uite…mamaie nu poate și ea să doarmă, că trebuie să stea cu copiii. Are patru și nu vrea nimeni să stea cu ei. Nu-i așa că vrei tu să o ajuți?

Eu, zâmbindu-le: Oh, sigur că da. Te ajut eu, mamaie, cum să nu?

Bătrânica, emoționată până peste cap de gest: Da, maică? Mă ajuți tu? Ooo, să-ți dea Dumnezeu sănătate…să fii iubită, vino să te pup (m-a strâns în brațe și m-a pupat cu foc și dragoste, așa firavă cum e ea). O să dorm și eu că de când n-am mai închis ochii… Uite, îți dau ție doi copii și rămân eu cu doi. Te descurci? 

Eu, zambind amar: Da, mamaie, mă descurc.

Roxana: Gata, mamie, hai că i-am dat fetii și știe să se ocupe de ei.

Bătrânica, râzând: Așa, că înapoi nu-i mai iau. Și să mai știi că au între doi și patru ani. Îți dau un băiat și fata.

Și apoi m-a luat de braț fericită și mi-a zis să o conduc să doarmă, că acum că o ajut eu, poate și ea dormi. Vă dați seama că acei copii nu există.  Se pare că bătrânica mea a avut parte de o viață foarte grea, cum are și acum, fiind și bolnavă și apoape abandonată în spital împreună cu nora. V-am povestit în mare dialogul. A fost mult mai profund. Eu m-am umplut de tristețe dar am vazut și mai multă tristețe în sufletul ei. Și bucuria din ochii ei, când i-am zis că o ajut cu copiii….Dumnezeule…  Sentimentele care m-au năvălit au fost de nedescris. Și pot spune că cel mai groaznic sentiment pe care poți să-l ai la adresa cuiva drag este cel de NEPUTINȚĂ.

Fii blând și bun cu cei de lângă tine, ai răbdare cu ei. Cu toții purtăm o cruce. Cu toții avem o povară-n suflet.

O să vă țin la curent cu ce mai face bătrânica dragă :).

XoXo,

Tipa de la 203

 

 

 

 

Please follow and like us:

Post Author: tipadela203

Sunt tipa de la 203. Sunt tipa aia căreia îi spui toate secretele. Sunt tipa aia cu mintea twisted și-un suflet prea sensibil, totuși. Apropo, sunt coffee addicted și ador animalele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *